Ieri am început să citesc cartea Mihaelei Rădulescu “Nişte răspunsuri” şi o să vă împărtăşesc şi vouă un fragment care mi-a plăcut foarte mult. Enjoy!
Dacă aş fi bărbat, n-aş iubi o femeie pentru frumuseţea ei, ci pentru feminitatea ei…
M-aş uita stăruitor doar spre o femeie care nu m-a zărit, preocupată doar să fie ea însăşi. Aş şti că-I frumoasă şi din întunericul unei săli de teatru, pentru că nu râde strident şi nici nu şi-a urcat picioarele pe scaunul din faţă, pentru că nu se săruta cu iubitul ei şi pentru că plânge discret la replici frumoase. [...]
Dacă ar fi deja iubita mea, m-ar înduioşa felul în care mi-ar spune “buna dimineata”, cu buzele, mâinile, ochii şi pielea ei toată. Aş pleca la muncă zâmbind dacă mi-ar face micul dejun şi mi-ar spune că mă iubeşte numai din ochii calzi de sub părul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea dacă nu m-ar suna întruna şi dacă nu m-ar întreba nimic când aş veni târziu de la muncă. Aş iubi-o pentru că nu-şi bârfeşte prietenele, pentru că nu-mi urăşte prietenii, pentru că nu ţipă la nimeni şi, mai ales, pentru că îi strălucesc ochii de câte ori mă vede şi pentru că închide ochii când o sărut. Mi-ar fi nespus de dragă când m-ar adormi mangaindu-mă pe spate, cu degetele şi cu sărutări cuminţi. Mi-ar fi greu să mă uit după alte femei când iubirea mea stă picior peste picior cu atâta graţie şi cand orice rochie simplă pe care o îmbracă trezeşte dorinţă unui bărbat de a i-o da jos. [...] Aş da orice să-I aud vocea limpede când m-ar enerva toţi la serviciu şi aş ieşi cu ea în fiecare seară dacă n-aş auzi-o plângându-se că n-are cu ce să se îmbrace. Mi-ar plăcea să fie neajutorată doar atunci când are nevoie de mine, bărbatul ei…
Probabil că nu ne-am plictisi nicicând împreună dacă am şti să ne lăsăm spaţiu şi dacă iubita mea ar şti să tacă şi sa viseze, să citească lângă mine şi sa-mi asculte muzica… Mi-ar fi de ajuns să-mi fie cea mai dragă din lume şi din viaţă dacă aş vedea că-I vine să plângă după ce am fost rău cu ea şi aş fi nebun după ea dacă n-ar plangea…I-aş iubi lacrimile doar când ar fi de dor sau de prea multă iubire şi le-aş stinge cu ale mele…Daca am putea s vorbim de toate şi sa înţelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia lângă care am visat să trăiesc. [...]
Dacă nu mi-ar cere nimic, i-aş da tot ce nici eu n-am crezut că sunt în stare… Dacă în sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-aş pleca niciodată de-acolo…
Mihaela Radulescu
Superb! Astept părerile băieţilor! În special a misoginilor !!
- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna .
Îmi cer scuze că nu am mai scris de mult pe blog, însa am avut examene grele şi am avut mult de învatat (un examen a avut şi un final fericit…10 astept răspunsul de la al doilea). Mai am 3 examene şi scap…finally.
După ce săptamâna trecută moţiunea de cenzură PSD nu a trecut în Parlament şi după tot circul (sau mai bine zis “Divina Comedie” citându`l pe Dante, divină, exclusiv cu sens ironic) am auzit într-un interviu la Realitatea (dacă nu mă înşel) luat domnului Varujan Vosganian nişte idei de care Boc ar trebui să ia aminte:
Orice Guvern trebuie să respecte trei principii, atunci când croieşte bugetul:
a) cheltuielile cu investiţiile trebuie să fie mai mari decât deficitul bugetar:
b) nu te atingi de pensii:
c) nu te atingi de salarii.
Poţi discuta despre redimensionarea, de ansamblu, a câstigurilor salariale ( al treisprezecelea salariu, primele, bonusurile ori diversele sporuri), dar nu te poţi atinge de salariu. Mărimea salariului este modul în care fiecare om se poziţioneaza faţa de societate, e rodul muncii lui, al carierei urmate pas cu pas. A lua cuiva din pensie ori din salariu e ca şi cum i-ai lua o parte din viaţă.
“Ca să rămână în inima mea, trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?” Mihail Drumeş
Ion C. Brătianu (n. 2 iunie1821, Piteşti – d. 4 mai1891, Florica, judeţul Argeş), om politic, considerat a fi „părintele liberalismului românesc”, membru de onoare al Academiei Române. Cu certitudine, Ion C. Brătianu a fost personalitatea cea mai marcantă a vieţii politice din România în veacul al XIX-lea. Ilustru bărbat de stat, este considerat făuritorul României moderne. Este considerat „părintele liberalismului românesc”, deoarece prin eforturile sale a fost posibilă unificarea facţiunilor moderate şi radicale într-o singură formaţiune politică, Partidul Naţional Liberal, care a rămas principalul partid politic din ţara noastră până la instaurarea regimului comunist. De asemenea, a pus bazele valorilor şi principiilor liberale, pe care a încercat să le pună în practică în activitatea sa guvernamentală. Ion C. Brătianu a pus bazele unei adevărate „dinastii” în politica românească, căci descendenţii săi i-au continuat opera politică, dinastie care a „rivalizat” cu dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen în activitatea de construire a statului român modern şi unitar.
Brătianu s-a situat întotdeauna în prim planul evenimentelor istorice care au marcat destinul poporului român: revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor, aducerea lui Carol I pe tronul României, cucerirea Independenţei de stat. Una dintre personalităţile cu o bogată experienţă politică, Ion C. Brătianu a avut o activitate guvernamentală impresionantă, deţinând cel mai lung mandat de prim-ministru al României până în perioada comunistă. În timpul ministeriatelor sale, a adoptat măsuri ample pentru modernizarea şi consolidarea statului român. Duetul politic Ion C. Brătianu – Carol I a reuşit să înfăptuiască România modernă şi independentă, aşa cum duetul Ion I. C. Brătianu – Ferdinand I a reuşit să înfăptuiască România Mare.
“Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.” Ion C. Brătianu
astept răspunsul de la al doilea). Mai am 3 examene şi scap…finally.
Comentarii recente